EOS 7D Mk2, 10mm, f/11, ISO 100, 1/13 HDR
Din nou la Vidraru.
Stiu, suna plictisitor, dar este un loc frumos, este relativ aproape si nu e niciodata la fel, mereu arata altfel, nivelul apei fiind destul de schimbator pe parcursul anului. Acum ceva timp, am gasit o locatie interesanta pe malul lacului, care are destul potential fotografic, asa ca am decis sa vad cum arata si iarna.
Data trecuta cand am fotografiat aici, nivelul apei era undeva destul de aproape de liziera padurii. De data asta, nivelul apei in baraj a fost destul de scazut, mult mai mult decat ma asteptam, lucru care evident ofera oportunitati noi. Fotografia de azi a fost facuta dintr-un loc care, mare parte din an este sub apa, mult sub apa. Fiind si o perioada umeda, cu o parte din zapada topita, toata zona a fost un fel de camp de noroi. Era oarecum de asteptat. As fi vrut sa ma avant mai aproape de apa, dar abea am ajuns acolo, prin noroi, incercand sa pasesc ca o balerina, cautand cu gratie zone mai putin umede in care sa nu ma scufund pana la glezne. Poate data vitoare vin cu niste cizme de cauciuc, ar fi chiar o investitie buna.
Asa ca mi-am petrecut o seara placuta, cu putin frig, noroi si umezeala peste tot, cautand un loc interesant de fotografiat si asteptand apusul de soare, care a sosit in cele din urma suficient de spectaculos.