Anul acesta am ieșit mai puțin pe munte la fotografiat, nu pentru că am fost mai puturos, nici pentru că s-a scumpit motorina, ci mai degrabă din motive medicale. Mai concret, pe la începutul anului m-am pricopsit cu o leziune de menisc la genunchi, așa că, urcatul pe munte a cam picat din start, nu mai zic că la început abea mai puteam să merg. Iar doctora mi-a zis încă de la prima consultație să renunț la chestii extreme, mai ales la urcatul pe munte.
În cele din urmă am ajuns să petrec un weekend pe valea Prahovei, undeva pe la Breaza, mai mult pentru relaxare, dar cum naiba să te relaxezi lângă un munte care abea așteaptă să fie cucerit de turiști.
Din moment ce urcatul cu telecabina sus pe munte, la Babele, ar fi presupus cel puțin o oră de așteptat la coadă, nu mai zic de prețul biletului echivalent cu tot bugetul pentru mâncare, am preferat să iau mașina și să merg la cabana Piatra Arsă, iar de acolo să urc ușor spre Babele, alături de mulți alți turiști care au decis să se bucure de acest weekend cu vreme superbă pentru mers pe munte. Adică, fix genul ăla de vreme oribilă pentru fotografia de peisaj, cald, soare, cer albastru fără nori.
Cu ocazia asta am aflat că încă nu sunt recuperat complet, genunchiul meu nu e prea încântat de efortul depus la urcatul pe munte, mai ales că am prostul obicei să urc cu câteva kilograme de echipament foto în rucsac. Nu se știe niciodată peste ce oportunități dau la o ieșire foto ca asta, așa că iau mereu cu mine camera foto, un 24-70 f/4, un 16-35 f/4, un 100-400, filtre, dar și alte mărunțișuri. Bine măcar că nu am mai cărat și trepiedul de 3 Kg.
Deși pe munte oamenii fotografiază mai mult peisaje cu muntele în sine, eu am ales să fotografiez niște clădiri aflate într-o stare înaintată de degradare. Recunosc, sunt atras de genul asta de cladiri, de felul în care timpul nu a fost prea prietenos cu ele. Probabil le-am ales ca subiect fotografic și din cauza luminii nu prea grozave din mijlocul zilei, dar și pentru că cele mai fotografiate lucruri din zona respectivă, Babele, sunt înconjurate cu niște garduri deloc fotogenice, menite să țină la distanță oamenii și gunoaiele lăsate în urmă de ei.
