Weekend-ul acesta am dat o fugă pe Transalpina, n-am mai fost de ceva timp, așa că am decis să fac asta înainte să vină iarna, iar zona să devină inaccesibila. Din păcate, fiind prins cu alte treburi în prima parte a zilei, am ajuns destul de târziu sus pe munte, cu jumătate de oră înainte de apus. In plus am ales și varianta mai lungă de drum, în ideea de a mai vedea ce alte oportunități mai găsesc pe drum, în special în zona cu Obârșia Lotrului. Dar cum Waze insista că ajung sus pe munte prea aproape de apus, am decis să nu pierd prea mult timp nici pe drum.
Ajuns aproape de pasul Urdele, am oprit într-o zonă cu ceva potențial fotografic. Știam o zonă cu câteva stânci pierdute în iarbă, stânci pe care aș putea să le folosesc ca element compozițional în foreground.
În timp ce mă chinuiam să găsesc o compoziție decentă, observ un alt pasionat de fotografie care fotografia muntele în direcția în care soarele încerca sa coboare ușor sub linia munților și in cele din urmă să scalde cât de cât peisajul cu culorile apusului, acolo unde îmi pregăteam eu cadrul. Instant am zis nu, nu e cazul. Practic muntele este în contralumină, voi avea un cer spalăcit, un munte complet în umbră, slabe șanse să iasă ceva decent. Nu e prima oară când încerc așa ceva, fără un rezultat prea spectaculos.
Mi-am văzut de compoziția mea, am tras câteva cadre decente, dar parcă lipsea ceva. Ceva în afară de obiectivul ultra-wide pe care nu-l mai am. Până la urmă am zis să încerc si câteva cadre in direcția soarelui. Totuși e o oportunitate pe care e păcat să o ratez, în cel mai rău caz consum câțiva biți pe card și câteva picături de energie din baterie.
Am setat diafragma la f/16, pentru a oferi soarelui un efect de stea, am compus repede un cadru, am tras fix două expuneri, oarecum nemulțumit, apoi am plecat să caut altă compoziție. Când tragi în direcția soarelui, cu soarele în cadru, fotografia finală vine la pachet cu flare. Mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de murdară este lentila frontală a obiectivului. Ca idee, orice fir de praf de pe lentila frontală îți va genera flare în fotografie. Așa că, neapărat trebuie curățat obiectivul cât mai bine. Dacă mai ai și un filtru pe obiectiv, deja șansele să ai flare sunt și mai mari. Dacă vrei neapărat un astfel de cadru, cu soarele fix în față, poți să tragi un cadru normal, cu tot cu flare, apoi mai tragi un cadru acoperind soarele cu un deget, suficient cât lumina soarelui să nu pice direct pe lentila frontală și sa genereze flare. Ulterior, în Photoshop, poți să suprapui cele două cadre și să elimini flare-ul folosind secțiuni din al doilea cadru. Trage mai multe variante, ca să fi sigur că ai destulă informație pentru a obține fotografia finală.
Ajuns acasă am zis să încerc să prelucrez cadrul respectiv, am tras de expunere în sus, să văd dacă am destulă informație în zona de shadows. Ce să zic, am rămas uimit de potențialul cadrului, de ajutor fiind și noua cameră, Canon EOS R, o cameră cu mai mult dinamic range decât fosta cameră.
Mai jos pun și cadrul neprocesat, subexpus pentru a avea detalii pe cer, aproximativ așa cum l-am văzut și in vizor, sus pe munte, ca să vă faceți o idee de ce la momentul respectiv nu am fost prea încântat.
Concluzia este evidentă, fi pozitiv, nu refuza un cadru, o oportunitate, cel mai probabil nu te costă nimic.
