EOS 7D Mk2, 32mm, f/8, ISO 100, HDR
Majoritatea preferam zilele insorite, calduroase, poate cu cativa nori pufosi aruncati pe un cer albastru. Sunt zile perfecte de iesit la plimbare prin parcuri, cu familia, prietenii, etc. Dar nu neapart si zile frumoase pentru fotografia de peisaj.
Defapt, multi dintre noi, pasionati de fotografia de peisaj, pur si simplu uram zilele cu cer senin, albastru, mai ales cand norii sunt asa de plictisiti incat nici macar nu-si fac aparitia. Un cer albastru gol nu aduce mai nimic in fotografie, sunt momente in care poate fi folosit ca spatiu negativ in compozitie, dar de cele mai multe ori este inutil, plictiseste. Pur si simplu incercam sa-l evitam, compunem astfel incat acesta sa ocupe cat mai putin spatiu in fotografia finala.
Fie ca fotografiem la rasarit, apus, sau in timpul zilei, un cer gol este pur si simplu prea banal. Sunt destui fotografi de peisaj care dupa ce gasesc un cadru interesant, revin de nenumarate ori, sperand intr-un cer mult mai interesant, cu nori pe care lumina soarelui la apus sau rasarit sa-i stropeasca cu culoare.
Zile bune de fotografiat pot fi acele zile in care vremea este atat de urata incat nu-ti vine nici sa iesi din casa. Te uiti pe geam si vezi cum natura se pregateste de o mica furtuna. Te gandesti ca sigur va ploua, poate este si frig, poate bate vantul. Nu are rost sa iesi la fotografiat, poate mai bine astepti sa iasa soarele. Gresit, acestea sunt momente perfecte de fotografiat. Natura pregateste un spectacol minunat, trebuie sa iesi sa profiti de el. Bine, poate nu e o idee foarte buna sa iesi in mijlocul unei ploi torentiale, sau sa stai pe un camp in timp ce fulgera in jurul tau, insa inainte si dupa furtuna poti profita de ce-ti ofera natura.
Fotografiile din acest post sunt facute dupa cateva zile de ploaie. Pur si simplu nu am mai rezistat, ma uitam la nori, deja imi imaginam un apus de soare minunat, mai trebuia un subiect, subiect pe care il aveam pe lista de ceva timp. Asa ca am sarit in masina cu niste prieteni, sperand sa obtinem cateva cadre minunate.
Apropo de prieteni, sunt foarte utili atunci cand esti cu un picior pana la glezna in noroi, urmand ca in secunda urmatoare sa te afunzi mai mult si sa cazi ca un copil neaten in noroi. E bine sa simti cum cineva te trage inapoi si te salveaza. Arta cere sacrificii 🙂
EOD 7D Mk2, 32mm, f/8, ISO 100, HDR
EOD 7D Mk2, 16mm, f/8, ISO 100, HDR
EOD 7D Mk2, 28mm, f/8, ISO 100, HDR